UPDATE: Brexit: Acordul comercial între UE și UK, adoptat. Ce trebuie să știe firmele despre regulile vamale, furnizarea de servicii și altele

Firmele, însă, trebuie să fie conștiente că acest lucru nu înseamnă o rămânere, în fapt, a Marii Britanii în piața internă. Deși bunurile provenite din UE, de exemplu, nu vor fi supuse taxelor vamale, la exportul în Regat, vor exista alte măsuri vamale și administrative care vor complica relațiile comerciale între cele două blocuri. În acest context, prezentăm, mai jos, principalele chestiuni de interes, pentru firmele din România, care reies din Acordul comercial încheiat între Marea Britanie și UE.

1. Acordul comercial produce efecte de la 1 ianuarie 2021, iar acum, prin adoptarea lui în forma apărută în 2020, se stabilește că măsurile curprinse de acord se vor aplica în continuare. În 2020, s-a stabilit că acordul se va aplica provizoriu până în data de 30 aprilie 2021. Prima zi a acestui an e momentul 0 al ieșirii complete a Marii Britanii din UE. Teoretic, ieșirea a avut loc la începutul lui 2020. Însă, până la finalul lui 2020, a existat o perioadă de tranziție, care a păstrat, în mare, aceleași reguli și drepturi pentru Marea Britanie și firmele înregistrate acolo, respectiv pentru statele UE și firmele care provin din aceste țări (inclusiv România).

De la 1 ianuarie 2021, în schimb, impactul Brexit ar fi fost simțit complet, pentru că perioada de tranziție s-ar fi încheiat și s-ar fi produs o ruptură bruscă dintre Marea Britanie și UE. De aceea, s-a ajuns la înțelegerea comercială pe care am precizat-o mai sus. Doar că, de principiu, un tratat produce efecte doar după ce este ratificat de către statele semnatare (și organizații supranaționale, în cazul de față). Ratificarea se face în parlamentul britanic, respectiv în parlamentul european (blocul european susține că aspectele reglementate în Acord intră în competența sa exclusivă, de aceea nu e necesară o ratificare în fiecare stat al UE).

Aici, însă, intervine o problemă: procedurile parlamentare sunt mai complexe și mai greoaie decât cele guvernamentale, implicate, inițial, în semnarea Tratatului. De aceea, pentru a nu se ajunge într-un punct în care ar fi avut loc ruptura de care vorbeam mai sus, cele două părți la Acordul comercial au fost de acord să îl aplice provizoriu, până la ratificare (sau până la 30 aprilie 2020, dacă ratificarea nu avea loc până atunci).

2. Fără taxe vamale pentru produsele originare din UE; dar cu controale vamale și cu cerințe tehnice și administrative. Cel mai probabil, cea mai bună veste pentru cei care exportă produse în Marea Britanie (sau le importă de acolo) e că, atât timp cât acestea sunt originare de pe teritoriul uneia din cele două părți la Acordul comercial (așadar, inclusiv de pe cel al României), acestea nu vor fi supuse unor taxe comerciale.

Modificarea are un impact major, pentru că există produse cu privire la care taxele vamale ar fi putut ajunge și până la 25% sau chiar 50%, dacă nu exista prevederea ce ar fi înlăturat asemenea tarife vamale. Așadar, s-ar fi ajuns la creșteri simțitoare ale prețurilor. În cazul României, ținând cont de relațiile comerciale pe care le are cu Marea Britanie, lipsa acestei măsuri ar fi avut un impact imediat pentru multe firme.

În plus, nu există contigente cantitative (limitări cantitative ale cantității de bunuri importate/exportate).

Însă acest lucru nu ar trebui să le dea de gândit comercianților că au parte de ceva asemănător liberei circulații a bunurilor, care e garantată în piața internă a UE. În cazul acesteia, discutăm de o istorie de decenii în care întreg blocul european (în special Curtea de Justiție a UE) a acționat astfel încât să limiteze măsuri care pot bloca crearea unei piețe interne efective. Nu doar limitările directe, de genul impunerilor tarifelor vamale sau a contigentelor cantitative intrau aici, ci și alte măsuri care limitau libera circulație a bunurilor, prin stabilirea de condiții administrative, tehnice sau de siguranță.

Din 1 ianuarie 2021, tot acest corp ce oferea protecții liberului schimb (și apăra sau garanta o piață internă europeană) a dispărut dispărut, singurul lucru care rămâne fiind doar interzicerea taxelor vamale și a contingentelor cantitative. În schimb, este permisă stabilirea, de către Marea Britanie, de cerințe administrative, tehnice sau de siguranță. În plus, există controale vamale. Toate aceste lucruri pot avea un impact considerabil asupra schimburilor comerciale cu Regatul Unit, ceea ce înseamnă că multe firme s-ar putea vedea puse în situația de a suporta costuri suplimentare, pentru a se conforma noilor cerințe.

Esența e că, acum, există mult mai multe situații în care schimbul între Marea Britanie și UE ar putea fi îngreunat, deși Acordul comercial prevede, pentru diferite situații, măsuri de aliniere ale standardelor aplicabile pentru importul de produse pe teritoriul statului vizat (de exemplu, folosirea de standarde general acceptate în domeniul auto ori folosirea unor principii comune în privința regulilor obligatorii de etichetare în ceea ce privește comerțul cu vinuri).

3. Furnizorii de servicii din UE nu pot fi discriminați față de furnizorii de servicii din Marea Britanie. În esență, chiar dacă libertatea de a presta servicii, la fel ca în cazul celei de a livra bunuri, nu se mai aplică, nu pot avea loc discriminări dintre operatorii din Regat și cei din UE. Bineînțeles, discutăm, aici, de un standard care se aplică prin comparație - adică, atât timp cât nu va exista discriminare, Marea Britanie va fi liberă să stabilească reguli specifice de furnizare a serviciilor, pentru firmele din UE.

Ce s-a mai introdus a fost un mecanism prin care orice avantaje date, pe viitor, furnizorilor de servicii din alte țări decât cele din UE vor fi extinse și firmelor din UE.

Bineînțeles, și aici, ca mai sus, se va pierde foarte mult față de ce garanta mecanismul liberei circulații a serviciilor, mai ales din cauză că nu sunt garantate anumite alinieri în ceea ce privește reglementarea unor servicii (cum sunt cele financiare, de exemplu; deși și aici sunt plănuite posibile schimbări, cu timpul, cel puțin la nivel de principiu).

4. Călătoriile în scop de serviciu sunt, într-o anumită măsură, abordate și facilitate, în Acord. Una din chestiunile importante ale Acordului comercial și de cooperare între Marea Britanie și UE e că lipsește, din acesta, un capitol care să stabilească aspecte legate de circulația cetățenilor UE (sau ai Marii Britanii) pe teritoriul celeilalte părți. Însă există anumite chestiuni legate de călătoriile făcute în scop de serviciu. Este facilitat transferul între companii asociate și, într-o anumită măsura, libertatea de a circula pe teritoriul Regatului (ori a UE), pentru a presta servicii.

5. Garantarea unui mediu care să încurajeze și să faciliteze relațiile comerciale în mediul digital. Esența e de a se permite schimburile și relațiile comerciale de acest gen, prin evitarea creării unor bariere. O aplicație specifică a acestor elemente este interzicerea geolocalizării (furnizarea de servicii digitale doar celor care accesează acele servicii dintr-un anumit loc).

6. Protecții suplimentare pentru drepturile de proprietate intelectuală. Acest lucru vizează acordarea de protecții suplimentare față de ce e garantat, deja, la nivel internațional. Sunt vizate aspecte precum protecția mărcilor, a brevetelor și chiar a secretelor comerciale. În plus, toate denumirile de origine protejate și înregistrate în UE până la final de 2020 beneficiază, în continuare, de protecție în Marea Britanie.

7. Măsuri de asigurare a unui climat concurențial echitabil și măsuri care au scopul de a evita distorsionarea concurenței. Discutăm, aici, de diverse mecanisme ce au rolul de a nu crea dezavantaje concurențiale (în domeniul transportului, de exemplu), din cauza măsurilor luate (sau tolerate) de părțile la Acord.

De la chestiuni de natură pur economică, precum stabilirea accesului pe piețe, fără taxe vamale, la aspecte ce țin protecția unor drepturi fundamentale în domeniul relațiilor de muncă, protecția mediului, cooperare și transparență în domeniul fiscal etc., există mecanisme care previn distorsionarea pieței, cel puțin într-o anumită măsură. Bineînțeles, garanțiile care existau, până acum, nu mai există, în special în domeniul ajutoarelor de stat (termen care nici nu mai e folosit în Acord, ca atare).