ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajat de luni până vineri și zilier în weekend la același angajator-beneficiar. Unde ar putea fi problema?

Utilizarea muncii ziliere de către angajatori pentru a rezolva nevoile punctuale de muncă, folosind, practic, angajații și ca zilieri din când în când poate fi discutabilă din perspectiva normelor din Codul muncii, dar și a celor fiscale. Pe de o parte, poate fi vorba de eludarea legii în privința orelor pe care un lucrător le poate cumula la același angajator (care e și beneficiar) într-o săptămână, iar, pe de altă parte, organul fiscal ar putea considera că angajatorul a ales această soluție ca să facă o mică economie în taxele salariale datorate statului. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Depontați și trimiși acasă pentru că am refuzat sarcinile în plus

Angajatul care face de toate, mult peste ceea ce e plătit și mult peste ceea ce scrie în contract și fișa postului: des întâlnit, nu refuză întotdeauna sarcinile în plus pe care angajatorul i le oferă, dar atunci când o face, „cu legea-n mână”, este amenințat că urmează să fie trimis definitiv acasă. Practic, lucrătorul universal are două opțiuni: să facă de toate, munci calificate și necalificate deopotrivă, sau să aleagă calea în care cere respectarea drepturilor sale, cale ce se va sfârși, uneori, în stația celor fără loc de muncă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Podcast De ce nu poți face evaluări-surpriză și cât de transparent trebuie să fie procesul

Suntem în prima lună a anului, lună în care mulți angajatori încep să demareze evaluările profesionale pe anul precedent. Angajatorul are dreptul să stabilească pentru fiecare salariat obiective de performanță și să evalueze realizarea lor, Codul muncii oferindu-i acest drept. În fapt, evaluările sunt absolut necesare atunci când angajatorul pretinde că realizează o concediere pentru necorespundere profesională.  Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Lucrez 24 de ore în continuu și cineva se asigură că stau treaz în toate aceste ore

Avem reguli clare în privința timpului de muncă și de odihnă, iar ele au legătură, în principal, cu asigurarea unui mediu de muncă sigur și sănătos, sub toate aspectele sale. Pe lângă dispozițiile directivelor UE și ale Constituției, avem reguli clare și în legislația specifică, Codul muncii și întreg ansamblul normativ din care el face parte, iar un program de 24 de ore în care o persoană ar trebui să-și execute, fără întrerupere, sarcinile și atribuțiile este clar neconform, fiind în același timp imposibil. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul m-a pus să-mi asum că lucrez o zi, două pe lună în plus

Angajatul lucrează într-o companie cu program continuu în trei schimburi și constată că există încălcări ale Codului muncii în ceea ce privește repartizarea timpului de muncă și respectarea repausului săptămânal, pe care le aduce în discuție. Managerul insistă ca angajații să lucreze exact câte ore sunt lucrătoare în fiecare lună, dar prelungește în mod abuziv programul în unele zile. De asemenea, impune zile de concediu fără pontaj, chiar dacă angajatul are deja ore lucrate în plus. Întrebat cu privire la nereguli, managerul spune: îți asumi că renunți la unele drepturi. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Podcast Banii pentru telemuncă: cum procedăm acum, fără facilitățile fiscale

Introduse în pandemie, facilitățile fiscale pentru cei până la 400 de lei pentru acoperirea cheltuielilor cu telemunca nu mai există de la 1 ianuarie. Dar asta nu înseamnă că nu le mai luăm în calcul și că toți telesalariații rămân fără respectivele sume. Mai sunt obligați angajatorii să suporte vreo cheltuială? În episodul 6 ne propunem să răspundem la câteva întrebări importante pe acest subiect. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Liberele pentru compensarea muncii suplimentare nu au același tratament ca zilele de concediu de odihnă

Orele suplimentare adunate într-o perioadă de timp pot da dreptul angajatului la câteva zile libere pe care acesta are dreptul să le ia într-o perioadă relativ scurtă de timp, de 90 de zile, calculate de la momentul prestării muncii suplimentare. Dacă, obiectiv, aceste ore sau zile libere nu pot fi luate, abia atunci se naște dreptul la un spor salarial. Când orele peste program se tot adună într-o sumă din ce în ce mai mare, în contextul unui volum imens de muncă, angajații nu mai ajung să profite de odihna la care au dreptul. Dar liberele la care au dreptul angajații pentru munca suplimentară nu se adaugă la concediul de odihnă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul ne-a redus programul în weekend și, odată cu asta, salariul. Ce-i de făcut?

Realitățile din piața muncii ne surprind, în mod neplăcut, iar cel mai grav este că ele tind să devină o „normalitatea nouă”, cea în care echilibrul, buna-credință și responsabilitatea rămân pe hârtie, iar în practică se aplică o singură regulă: nicio regulă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Angajatorul ne plătea în plus ca să stăm la muncă în zilele de concediu de odihnă

Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Când felul muncii e doar un formalism ignorat și de angajator, și de angajat

Pe hârtie o ocupație, în practică altă ocupație - nimic nemaiîntâlnit, din contră, neplăcut de comun. Un salariat e angajat însă ca manager de magazin și prestează activități ce presupun sănătatea clienților. Salariatul se plânge însă de faptul că nu primește remunerație pentru aceste activități suplimentare, care nu se regăsesc între atribuțiile sale, iar când dorește să treacă oficial la ocupația pe care nu o are trecută în acte este întâmpinat cu perspectiva terminării raportului său de muncă într-un mod deloc ingenios. Citește articolul