Pornind de la concepte și principii cu care angajatorii ar trebui deja să fie familiarizați, directiva privind transparența salarială, cea mai recentă reglementare europeană cu incidență deosebită în materia raporturilor de muncă, propune ridicarea standardului actual în materia egalității de tratament între femei și bărbați la locul de muncă. Asta înseamnă noi obligații pentru angajatori, inclusiv pentru întreprinderile mici. Citește articolul
Aplicarea Directivei privind transparența salarială se va face în raport cu toate categoriile de angajați ai unei companii, dar și în raport cu lucrători care, deși nu au încheiat un contract de muncă, ci un alt tip de contract, lucrează în beneficiul unui angajator. Chiar și angajații din posturile de conducere se vor putea prevala de noua directivă. Citește articolul
Pentru că segmentul „micilor angajatori”, adică sub 100 sau sub 50 de angajați, este cel care are ponderea cea mai mare, merită subliniat că Directiva privind transparența salarială nu va reprezenta neapărat încă o povară pentru acești angajatori, când vorbim de obligații noi. În fapt, pentru cei sub 50 de angajați, directiva le impune angajatorilor doar să pună la dispoziție angajaților niște informații pe care acum nu le oferă sau le oferă mai greu ori mai târziu decât ar fi necesar pentru angajați. Citește articolul
Nemodificată din 2006, procedura privind activitatea de control a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și a agențiilor teritoriale a primit marți numeroase completări. Între altele, vorbim de introducerea unui al treilea tip de control, de dreptul ANOFM de a verifica și respectarea unor obligații deja demult prevăzute de Legea 76/2002, de dispariția limitei maxime de cinci zile a misiunii de control, precum și de detalierea procedurilor de control și de modificarea unor termene importante pentru cei vizați de măsuri. Citește articolul
Cu toate că obligațiile angajatorului în cazul angajatelor gravide „se activează” atunci când acesta e încunoștințat în scris despre starea de graviditate a acesteia, faptul că informarea a fost făcută inițial doar verbal nu i-ar permite angajatorului să se comporte ca și cum situația nu există. Odată formalizată această informare, angajatorul trebuie, în primul rând, medicul de medicina muncii și inspectoratul teritorial de muncă. Citește articolul
Firmele care folosesc lucrători la negru riscă amenzi de câte 20.000 de lei per lucrător, dar nu mai mult de 200.000 de lei, indiferent că sunt 10 sau 800 de contracte lipsă. În schimb, persoanele care lucrează fără forme legale nu beneficiază de protecţie socială, nu pot avea acces la credite pentru că nu au un venit salarial dovedibil în acte, nu-şi vor putea ocroti, în instanţă, drepturile interente relaţiilor de muncă, iar pensiile de care vor beneficia vor fi mult mai mici. Citește articolul
Cea mai mare parte a activităților remunerate se desfășoară în cadrul relațiilor de muncă aflate sub incidența Codului muncii. Deși se află într-o permanentă modificare, completare și actualizare, relațiile de muncă se bazează în continuare pe principiul bunei credințe. Adesea, angajații reclamă faptul că nu-și cunosc suficient de bine drepturile sau deloc, cu toate că nu ne putem prevala de propria necunoaștere a legii atunci când ajungem în fața unui judecător. Totodată, trebuie să reamintim faptul că angajatorul nu e dator să-l instruiască pe angajat cu privire la drepturile acestuia din urmă, iar cunoașterea măcar a celor mai importante drepturi ale sale la locul de muncă este și va fi întotdeauna în avantajul salariatului. Citește articolul
Simpla precizare că în unitate există un regulament intern și că acesta li se aplică angajaților nu este suficient. Formalitățile privind regulamentul intern încep cu întocmirea lui și merg până la situația fiecărei angajări în parte, când în prima zi de lucru, fiecărui nou angajat trebuie să i se prezinte regulamentul intern. Același formalități impuse la întocmire trebuie reluate și în cazul fiecărei completări ce se face în textul regulamentului. Citește articolul
În contextul Legii Whistleblower (Legea avertizorilor de integritate), angajatorii, în special, se pot face vinovați de măsuri luate cu titlu de represalii contra angajaților care au făcut raportări privind fapte ce reprezintă încălcări ale legii în mediul profesional. Ca atare, angajatorii care „se răzbună” față de angajații-avertizori vor trebui , dacă măsurile sunt contestate în instanță, să dovedească faptul că măsurile luate, de la caz la caz, nu au legătură cu raportarea și au fost luate în alt context ori s-au bazat pe alte considerente decât raportarea. Citește articolul
În Legea avertizorilor în interes public (Legea Whistleblower) regăsim o obligație de informare, care incumbă însă numai anumitor angajatori. Astfel, de principiu, ea este legată de obligația de a avea un canal intern de raportare. Citește articolul