Disciplina pozitivă, alegerea părinților care nu cred în pedepse

Articol scris de Ileana Mirescu, redactor totuldespremame.ro.

Disciplina pozitivă se adresează tuturor părinților care vor să afle cum gândește un copil în funcție de vârsta biologică și ce va funcționa pe termen lung în relația cu el.

”Cred foarte mult în principiul disciplinei pozitive care spune că greșelile sunt oportunități de învățare. Dacă ați dat prăjeli la copil și vreți să treceți la o alimentație sănătoasă o puteți face, important este să o faceți pentru toată familia. Părinții sunt cel mai bun exemplu pentru copiii lor”, spune Miruna Jovin despre disciplina pozitivă.

Când copilul îl ia pe NU în brațe…

Disciplina pozitivă ne va învăța cum să procedăm atunci când cel mic spune NU la orice, ce să facem când face crize de plâns, cum să gestionăm primele săptămâni de mers la creșă sau grădiniță, cum să ne descurcăm când apar temele pentru acasă și cum să ajungem să avem un adolescent responsabil și cooperant. 

Când copilul îl ia pe NU în brațe, disciplina pozitivă pledează pentru împuternicire și redirecționare. Pentru că atunci când copilul spune nu este de multe ori din cauza faptului că își dorește să poată avea putere. Să i-o dăm adecvat vârstei și capacităților lui.

Un copil de doi ani poate să decidă fără probleme dacă poartă bluza cu mov sau cea cu verde. Poate de asemenea să aleagă dacă să mănânce din castronul verde sau din cel negru. Și nu numai că poate, dar e bine să îi permitem să o facă.

Disciplina pozitivă are câteva principii simple care ne pot ajuta să fim părinți mai buni, profesori mai buni, dar și colegi mai buni.

Iată mai jos câteva dintre ele:

1. Disciplina pozitivă nu tratează simptomul, ci adresează cauza

Când un copil plânge că nu vrea la creșă, grădiniță sau la ora de tenis atunci înseamnă că are un motiv. Nu ne gândim la ce e mai tragic, motivele sunt uneori cât se poate de banale: oboseală acumulată, începutul unei răceli sau pur și simplu dorința de a petrecere mai mult timp cu părinții. Uneori este și un semnal de alarmă pentru alte lucruri care îl fac pe copil să nu se simtă bine într-un anumit loc.

2. Disciplina pozitivă este despre ascultare

Eu îmi ascult copilul și îl învăț astfel să mă asculte și el pe mine. Dar nu doar despre această ascultare ci și despre aceea în care eu îmi ascult nevoile proprii. Și nu le neglijez. Pentru că doar așa îmi învăț copiii să nu își neglijeze propriile nevoi. Atunci când copilul cere atenție putem spune simplu: ”Observ că încerci să îmi atragi atenția. Așa este?”

3. Disciplina pozitivă este despre limite blânde și ferme în același timp

”Te iubesc și răspunsul rămâne nu” este fraza cheie în disciplina pozitivă. Pentru că iubirea și limitele ferme și blânde pot să meargă foarte bine împreună. Disciplina pozitivă nu crește tirani ci adulți empatici, atenți și preocupați de nevoile lor și a celor din jur. Și fraza de mai sus este urmată uneori de un tantrum. ”Îți înțeleg supărarea și răspunsul rămâne NU”.

4. În disciplina pozitivă, greșelile sunt oportunități de învățare

Învățăm împreună cu copiii noștri din greșelile noastre. ”Ce puteam face diferit?” ”Ce crezi tu că puteai să faci în loc să îl lovești pe fratele tău?” ”Cum ți-ar plăcea să facem dimineața ca să nu mai întârziem. Să punem ceasul cu unicorn să sune sau să te trezesc eu?” Fără a acuza, fără a învinovăți.

5. Disciplina pozitivă este despre consecințe naturale și nu despre pedepse

Consecința naturală a faptului că îți lovești prietenul de joacă este că îl doare și că te va evita în viitor. Dacă nu vrei să te îmbraci gros când ieșim afară vom fi nevoiți să ne întoarcem mai devreme acasă. O pedeapsă însă ar fi să te trimit în camera ta pentru că ți-ai lovit partenerul de joacă.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.