Directiva europeană privind permisul unic de muncă și de ședere pentru resortisanții țărilor terțe, publicată în Jurnalul Oficial UE

Directiva (UE) nr. 2024/1233 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru a apărut azi în Jurnalul Oficial al UE și vine ca răspuns la necesitatea de reformare a Directivei 2011/98/UE.

Până acum, fiecare stat membru UE și-a construit propriile reguli și proceduri pentru admiterea și șederea lucrătorilor din țările terțe. Acest lucru a creat un sistem fragmentat și adesea complicat de parcurs și analizat, ceea ce a făcut dificilă navigarea pentru atât pentru angajatori, cât și pentru potențialii lucrători. Prin introducerea unei proceduri unice de solicitare și a unui set comun de drepturi, UE își propune să asigure un tratament echitabil pentru toți lucrătorii și să faciliteze integrarea lor pe piața muncii europeană.

Noua directivă este necesară pentru a asigura că UE rămâne un loc atractiv pentru lucrătorii calificați din afara blocului comunitar, contribuind astfel la creșterea economică și la combaterea deficitului de forță de muncă în anumite sectoare. De asemenea, directiva contribuie la realizarea unei politici de migrație mai echitabile și mai eficiente, în acord cu valorile și angajamentele europene privind drepturile fundamentale.

Ca stat membru al UE, România va trebui să transpună aceste noi reglementări în legislația națională până la data limită stabilită de directivă, respectiv 21 mai 2026. Aceasta înseamnă că autoritățile române vor trebui să ajusteze procedurile și legislația existentă pentru a se conforma standardelor europene, asigurându-se că drepturile lucrătorilor din țările terțe sunt protejate și respectate.

Ce aduce nou Directiva 2024/1233? 

1. Procedură unică de solicitare: Resortisanții țărilor terțe vor putea depune o singură cerere pentru a obține un titlu combinat ce include permis de ședere și de muncă, simplificând procesul administrativ. „Decizia de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic constituie un act administrativ unic, care combină permisul de ședere și permisul de muncă”, prevede directiva.
2. Drepturi comune: Lucrătorii din țările terțe vor beneficia de drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor UE, inclusiv accesul la educație, recunoașterea calificărilor și egalitatea de tratament în ceea ce privește securitatea socială și fiscalitatea.
3. Eliberare în timp util: Statele membre trebuie să elibereze permisele unice sau vizele necesare într-un interval de timp rezonabil, pentru a nu întârzia accesul pe piața muncii („Autoritatea competentă adoptă o decizie privind solicitarea de permis unic cât mai rapid posibil și, în orice caz, în termen de 90 de zile de la data depunerii unei solicitări complete.”)
4. Transparentizarea procedurilor: Procedura de solicitare a permisului unic ar trebui să fie transparentă, eficientă și nediscriminatorie, asigurând o securitate juridică adecvată persoanelor în cauză.

Directiva mai prevede și că titularii unui permis unic vor putea schimba angajatorul. Această modificare poate fi condiționată de notificarea autorităților, iar statele membre pot efectua o verificare a pieței muncii. Țările UE pot impune, de asemenea, o perioadă minimă în care deținătorul permisului unic este obligat să lucreze pentru primul angajator. De asemenea, proiectul stabilește ce se întâmplă în cazul în care titularul unui permis unic devine șomer - i se permite să rămână pe teritoriul statului membru dacă perioada totală de șomaj nu depășește trei luni în cursul perioadei de valabilitate a permisului unic sau șase luni după ce a deținut permisul timp de doi ani.

Directiva statuează importanța garantării unui minim de drepturi egale cu ale lucrătorilor care sunt resortisanți ai statului membru în care străinii vin să lucreze: de pildă, condițiile de angajare și de lucru, inclusiv în ceea ce privește remunerarea, concedierea, programul de lucru, zilele libere și concediile și egalitatea de tratament între bărbați și femei, precum și în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, dreptul la grevă și la acțiuni sindicale, dreptul la educație și formare profesională ș.a. asemenea.

Totodată, statele membre vor trebui să se asigură că există mecanisme eficace prin intermediul cărora lucrătorii din țările terțe pot să depună plângeri împotriva angajatorilor lor atât în mod direct, cât și prin intermediul unor terți care au un interes legitim în a asigura respectarea acestei directive și a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul său, cât și prin intermediul unei autorități competente a statului membru.

Uniunea ar trebui să asigure un tratament echitabil resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre și că o politică de integrare mai solidă ar trebui să vizeze acordarea acestor resortisanți ai țărilor terțe de drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor Uniunii.

Dispozițiile privind instituirea unei proceduri unice de solicitare care să conducă la emiterea în cadrul unui act administrativ unic a unui titlu combinat care să includă atât permisul de ședere, cât și cel de muncă, vor contribui la simplificarea și armonizarea normelor care se aplică în prezent în statele membre.